Nivelată de britanici în cel de-al doilea război mondial și curățată etnic de sovietici după aceea, exclava rusă din Kaliningrad a avut de mult timp o relație șubredă cu trecutul său prusac. Dar acum locuitorii săi încep să-și refacă istoria.
De Fred Weir, corespondent/26 iulie 2015
Catedrala restaurată Königsberg din Kaliningrad, Rusia, la începutul acestei luni. La fel ca o mare parte din vechiul oraș germano-prusac Königsberg, catedrala a fost grav avariată de bombardierele aliate în timpul celui de-al doilea război mondial și a fost lăsată în paragină până în anii 1990, când sovieticii au zdrobit trecutul prusian al regiunii. Dar catedrala a fost restaurată în ultimele decenii și reprezintă acum trecutul orașului, pe care mulți Kaliningraderi abia acum îl învață și îl îmbrățișează.
A început ca un hobby pentru Alexander Bychenko și soția sa Natalia.
Închiriau un apartament într-o clădire din secolul al XIX-lea construită în Prusia într-un cartier plin de frunze din Kaliningrad și s-au îndrăgostit de tavanele sale înalte, de corpurile de iluminat elaborate și de ușa olandeză de epocă care ducea spre balcon. Toți vorbeau despre o lume dispărută care existase pe acest teritoriu înainte ca populația germană să fie expulzată în urma celui de-al doilea război mondial și complet înlocuită de ruși din interiorul continental.
Bychenkos au început să cerceteze piețele de purici și au descoperit că Kaliningrad este plin de obiecte vechi de mobilier, bric-a-brac, picturi și chiar aparate din epoca prusac-germană.
Trump, un proces din Texas și viitorul democrației
Pe măsură ce au restabilit treptat apartamentul la modul în care ar fi arătat în jurul anului 1907, prieteni și chiar străini au început să coboare pentru a-l admira. Apoi, agențiile de turism s-au interesat și, până acum, un flux regulat de vizitatori curioși curge prin micul lor muzeu privat de viață din orașul de atunci Königsberg, pe ale cărui ruine a fost construit - uneori fără gânduri - Kaliningrad.
Domnul. Bychenko este emfatic că nu pune la îndoială rezultatul istoric care a văzut expulzată o cultură germanică veche de 700 de ani, nu numai din Kaliningrad, ci și din vaste zone din Polonia și Lituania vecine, după înfrângerea celui de-al treilea Reich.
Obțineți poveștile Monitor care vă interesează în căsuța de e-mail.
Prin înscriere, sunteți de acord cu politica noastră de confidențialitate.
Mai degrabă, el face parte dintr-o mișcare în creștere formată în principal de tineri Kaliningraderi - susținuți de guvernul local - care lucrează pentru a reveni la amnezia impusă de sovietici, care a convins generații de oameni care au crescut pe acest teritoriu antic că istoria sa a început abia în 1945.
"Suntem locuitorii acestui pământ. Îi las pe seama istoricilor să judece cum și de ce s-a întâmplat asta", spune Bychenko. "Dar suntem aici și suntem moștenitorii acestei lungi și fascinante moșteniri. Este de datoria noastră să asimilăm acea istorie, să restabilim memoria și să fim cei mai buni administratori ai acestui loc care putem fi."
Amintindu-mi de Königsberg
Pe lângă găzduirea de excursii, Bychenko sponsorizează și prelegeri despre istoria și cultura prusacului în apartamentul restaurat. El și prietenii plănuiesc să publice o serie de cărți despre istoria regiunii, inclusiv un album foto al vechiului Königsberg, memorii și chiar o carte de bucate prusiană.
Este un stil ascendent pentru cei care încearcă să împingă înapoi orizontul istoric și să vindece pauza bruscă care a avut loc atunci când o populație și cultura ei au fost aproape complet înlocuite de una foarte diferită într-un mod brutal brusc.
Nu ajută faptul că înregistrarea fizică a existenței prusiene aici este fragmentară. Vechiul Königsberg, un oraș baltic cu turle în creștere și fortificații puternice, care a fost locul de naștere al filosofului german Emmanuel Kant, a fost în mare parte nivelat în valuri de bombardamente în masă de către RAF britanice aproape de sfârșitul războiului.
Un asalt pe scară largă al Armatei Roșii sovietice în 1945 a călcat în picioare ruinele și o politică sovietică de ștergere a unor amintiri despre moștenirea prusiană a încheiat în mare măsură lucrarea. Datorită evacuărilor din timpul războiului și expulzărilor din epoca sovietică, doar o mică mână de locuitori germani originari - în majoritate cei căsătoriți cu ruși - au rămas pe teritoriu după 1948.
"Noul popor sovietic care a fost adus în noul oraș sovietic Kaliningrad după război avea nevoie de un mediu familiar. Deci, totul a fost reconstruit în mod deliberat în stil sovietic", spune Alexei Laleko, istoric și autor al mai multor cărți despre trecutul regiunii. "Pentru o lungă perioadă de timp a fost o politică conștientă de eliminare a oricăror semne ale prezenței germane aici."
Poate că cel mai flagrant act a fost decizia din 1967 a Politbureau sovietic de a arunca în aer ruinele castelului vechi de 700 de ani de la Königsberg și de a construi în locul său o „Casă a sovieticilor”. Structura uriașă, asemănătoare unei cutii, a fost construită, dar nu a fost niciodată finalizată, spun unii din cauza tunelurilor din epoca prusiană care îi fac fundațiile instabile. Astăzi domină orizontul Kaliningradului și rămâne un subiect de jenă extremă pentru locuitorii din zonă.
"Există o discuție mare despre ce să facem cu el. Dărâmă-l sau rezolvă-l și folosește-l cumva?" spune dl. Laleko. „Unii oameni sunt în favoarea distrugerii și reconstruirii castelului, dar acest lucru ar fi prohibitiv de costisitor și complet fals. Deci, acolo stă, nu putem evita să-l privim în fiecare zi, dar nu avem nicio idee cum să rezolvăm acest lucru. situatie. "
„Un nou accent pe continuitate”
Lucrurile se schimbă, în parte datorită eforturilor populare de creștere a conștiinței de către oameni precum Bychenko și, în parte, datorită unei schimbări oficiale de inimă.
Acum zece ani, Kremlinul a fost de acord să organizeze o sărbătoare de gală a „750 de ani de la înființarea lui Kaliningrad”. Evenimentul, la care au participat Vladimir Putin, președintele francez Jacques Chirac și cancelarul german Gerhard Schroeder, au contribuit mult la sporirea profilului acestei mici regiuni. Și în timp ce dl. Discursul oficial al lui Putin a oferit câteva indicii cu privire la modul în care orașul rus Kaliningrad, în vârstă de 60 de ani, se putea lăuda cu o istorie de 750 de ani, localnicii spun că a adus un flux de finanțare atât de necesară și o atenție pozitivă de la Moscova, cât și o nouă atenție pentru restaurarea prusacului -era monumente.
„Bineînțeles că a fost un eveniment ciudat, dar ne-a dat o împingere în direcția cea bună”, spune Vladimir Abramov, un expert politic independent. „A pus un accent nou pe continuitate, pe sensul că da, suntem ruși, dar suntem, de asemenea, parte a acestui pământ și a istoriei sale. Și acum se dezvoltă într-o direcție normală. O mulțime de surse germane sunt traduse sau rescrisă de istoricii locali. Politicienii nu mai spun că nu ar trebui să restaurăm vechile monumente prusace; mai degrabă, spun ei, nu există bani pentru asta. "
Dar, adaugă el, astfel de evoluții sunt acum ostatice pentru o situație internațională care se deteriorează, ceea ce duce Kaliningradul înapoi la un rol din era sovietică ca bastion militar al Rusiei în Marea Baltică și împinge populația locală înapoi în mentalitatea buncărului care merge cu aceea.
„Apar idei ciudate, promovate la TV, cum ar fi ideea că cultura rusă este atacată și trebuie apărată”, spune dl. Abramov. „Totuși, cred că apropierea noastră de Europa și o mai bună cunoaștere a istoriei acestei regiuni creează aici o populație din Rusia, dar și diferită”.
Shaig Mamedov, un fermier care tocmai a terminat restaurarea unui hambar vechi de 125 de ani și a sistemului de drenaj din era germană care gestiona odinioară nivelurile de apă în aceste terenuri agricole prea umede, spune că nu este o problemă academică, ci o chestiune de simplitate practică pentru a învăța de la aceștia. care a ocupat acest teritoriu timp de peste 700 de ani.
„Am fost educat ca inginer și mă tem de ceea ce a făcut aici predecesorul meu german”, spune el. „Să construiești o structură atât de înaltă și solidă ca acest hambar, din lemn, și să o ai în picioare și astăzi, este uimitor. Acel fermier german din 1890 știa lucruri pe care încă încerc să le învăț. Nu exista altă alternativă decât să o refac.; distrugerea ei ar fi fost o tragedie. "