https://www.albany.edu/offcourse
http://offcourse.org
ISSN 1556-4975

offcourse

Antologia poeziilor minimaliste și miniaturale rusești;
Partea I, Epoca Argintului. Traducere de Alex Cigale.

FYODOR TYUTCHEV (1803-1873)

De la Michelangelo

Taci, te rog, nu îndrăzni să mă trezești.
În acest secol criminal și rușinos
Să nu trăiești, să nu simți - o soartă de invidiat.
Dormi în bucurie și cu mai mare bucurie să fii piatră.

1855

Rusia nu poate fi cunoscută de minte
Nici măsurat de mila comună:
Statutul ei este unic, fără natură -
În Rusia nu se poate crede decât.

28 noiembrie 1866

Nu are rost - nu le vei înțelege -
Cu cât este mai liber, cu atât este mai bazat și mai crud.
Civilizația pentru ei este un fetiș,
Dar inaccesibil pentru ei este idealul său.

Deși vă puteți închina în fața ei, cetățenii,
Nu veți câștiga niciodată recunoașterea Europei:
În ochii lui nu veți fi întotdeauna servitori
De iluminism, dar sclavi fără drepturi.

Mai 1867

O temă de la Heine

Dacă moartea este noapte, dacă viața este zi -
Oh, cum mă epuizează ziua pestriță!
Și umbrele cresc deasupra mea densă,
Mi-am plecat capul spre somn ....

Devenit neputincios, mă predau.
Dar, prin intermediul fanteziilor mutului întunecat
Undeva, deasupra, sunt sclipiri de zi senină
Și un cor invizibil zdruncină despre dragoste ...

1869

Mi-a luat totul, călăule Dumnezeu.
Sănătate, forța voinței, aerul și somnul.
M-a părăsit doar un singur lucru și asta
Ești tu, ca să-l laud în continuare.

Februarie 1873

Linkuri către originalele rusești.

IVAN TURGENEV (1818-1883)

Am acceptat din toată inima sentimente noi
Și a devenit un copil, nevinovat de suflet;
Am ars tot ce mă închinasem anterior,
Lăudat tot ceea ce am condamnat până acum.

Am stat mult timp fără să mă mișc
Și citește cele mai ciudate versuri
Și le-am crezut sălbatice și primitive,
Acele replici pe care le-a compus Afanasy Fet.
Citesc…. Nu-mi amintesc ce a fost,
Un fel de prostii misterioase;
Cartea mi-a alunecat printre mâini,
Și nu l-am atins de atunci.

Potir

Sunt emoționat de râs ... și mă întreb de sinele meu.
Suferința mea este autentică, îmi este cu adevărat greu să trăiesc, sentimentele mele sunt întristate și sumbre. Între timp, depun toate eforturile pentru a-i înzestra cu poloneză și frumusețe, caut metafore și comparații; Îmi fac cuvântul impunător, ascultând consoanța cuvintelor și sunetul sunetelor.
Sunt ca un meșter meșter, aurar al unui atelier, sculptând conștiincios și decorând viu calicul în care eu însumi îmi aduc otravă pe buze.

Ianuarie 1878

Cu cine să argumentezi ...

Ceartă cu o persoană mai înțeleaptă decât tine: el te va învinge ... dar din înfrângerea ta, vei putea extrage pentru tine un beneficiu.
Ceartă cu o persoană egală cu tine în minte: oricine s-ar putea dovedi victorios, cel puțin vei experimenta satisfacția unei lupte bune.
Ceartă cu o persoană cu minte inferioară ... argumentează nu de dragul dorinței de victorie; chiar și așa i-ai putea fi de folos.
Ceartă chiar și cu un prost; nu veți obține nici beneficii, nici renume; dar de ce nu din când în când să te distrezi.
Numai că nu vă certați cu Vladimir Stasov!

FET AFANASY (1820-1892)

Ophelia cânta în timp ce pierea,
Și a cântat în timp ce împletea o coroană de flori;
Cu flori, coroane de flori și versuri
S-a scufundat în albia râului.

Atât de mult în cântecele triste, care este tentant,
Îmi insinuează sufletul spre adâncuri întunecate.
Atât de multe sunt sentimentele și cântecele,
Lacrimae și dorințele pentru mine date.

1846

Împărtășește-mi visele tale de viață,
Adresați-vă direct sufletului meu;
Ceea ce nu poate fi exprimat doar în cuvinte -
Fan în sufletul meu sub formă de sunet.

1847

Primăvara în curte

Cum respiră pieptul, proaspăt, voluminos -
Cuvintele sunt incapabile să exprime un lucru!
Cum în râpe la prânz tare
În râuri de cascadă cu spumă lăptoasă!

Eterul pulsează și se topește cu cântec.
În câmpul plantat secara se adună verde -
Și se aude o voce blândă fredonând:
"Vei supraviețui încă o primăvară!"

1855

Flacăra cu o sete de lumină
Zorile se rușinează să se ivească;
Frigid, limpede și albumină,
Aripa unei păsări a răsărit.
Soarele este încă invizibil,
Dar sufletul este în regulă.

1 aprilie 1886

În saluturi ciudate
Aud tonurile moi de vorbire,
Vedeți ochi cunoscuți,
Simțiți pulsul inimii.

Manacile de legătură comună
Sunt șlefuite de sunete.
Suferința lor tăcută
Doar tu vei înțelege!

31 ianuarie 1887

Linkuri către originalele rusești.

VLADIMIR SOLOVYOV (1853-1900)


Natura nu ne permite
Îndepărtează vălul de frumusețea ei,
Și nu vei ceda de la ea cu mașini
Ceea ce spiritul tău nu poate înțelege.

1872

Sceptic

Seara și dimineața, devreme,
În timpul zilei și în toiul nopții,
În căldură mare sau îngheț, în mijlocul uraganului -
Îmi legăn mereu capul dintr-o parte în alta,
Acum îngropându-mi vederea adânc în pământ,
Îmi îndrept acum privirea constantă către cer,
Ascultând atent foșnetul copacilor -
Ca și cum aș citi în ea soarta mea de frunze de ceai.
Ce modalitate de a alege, unde îmi conduce calea?
Pe cine ar trebui să iubesc și pe cine urmăresc?
Mergeți spre un templu - să vă rugați lui Dumnezeu,
Sau în pădure - pentru a ucide trecătorii?

Numără AE. Heliotropov, 1886

Epitaf

Vladimir Solovyov
Se află în acest mormânt.
Odată filosof
Și acum un schelet.
Pentru unii era bun,
Pentru mulți dușmani;
Dar, după ce am iubit nebunește,
S-a cufundat într-o râpă
Și și-a pierdut sufletul muritor,
Ca să nu mai vorbim de corp:
Diavolul a răscumpărat-o,
Câinii l-au jefuit.
Trecător! Aflați din acest exemplu,
Câtă iubire malignă și credință benefică.

15 iunie 1892

Să refuze sacramentul vinului
În aceasta constă un păcat cumplit;
Beți curajos, țăranilor,
Nu credeți o maimuță veche.

1898

De la Acrostics: Primul ciclu: „Sappho”

1
Ceva magic flutură din nou.
Îngerul sau demonul îmi bate inima?
Sentimente care se tem să-mi asume forma ...
Oh, cât de impotent este cuvântul înghețat!


3 ianuarie 1892

2
Șoapte ciudate de cuvinte străine,
Aroma grădinilor de trandafiri japonezi ...
Fantastic și plin de ceață
Oracole ale viselor eterice.

La începutul lunii ianuarie 1892

3
Alcool ars cu care am ars mai întâi,
Agoniile flăcărilor chinului iadului.
Torță aprinsă, hrănită cu grăsimi și veselă,
Peste tine aprind puternic.

15 martie 1892

4
Înțelept ca harpa unui serafim,
Cea mai moale roz liniștitoare a Aurorei,
Fântâna plăcerii inepuizabile:
Oferă-mi apă de băut rapid!

Între 11 și 21 mai 1892

9
Sfânt, înainte să te cunoască,
Anthony, doar un exemplu,
Sufletul lui a căzut fatal în păcat
Asuprit - credința nu l-a salvat.

16 iunie 1892

12
Un vânt de nord atât de rece și moros,
Asterii singuri în patul de flori.
Chipul celei mai dragi mele umplute cu păsărică
Datorită gargaritelor cu apă de râu.

26 iunie 1892

14
Vederea puterilor cerești,
Aroma florilor pământești,
Concentrarea tuturor eforturilor mele,
Ocean de cuvinte binecuvântate.

8 iunie1892

18
Deci dragă, mai mult decât liliacurile de primăvară,
Albul salcâmilor nu este atât de moale,
Parfum de flori, dar mai subtil.
Despre cine vorbesc? De ea!


INNOKENTY ANNENSKY (1855-1909)

Notturno Prietenului meu, S. K. Bulich

Selectați o noapte întunecată și într-un câmp, nepopulat, gol,
scufundați-vă în amurgul gri. Fie ca aerul, după ce a ventilat, să devină calm,
Fie ca stelele să clipească, făcând cu ochiul, pe cerul rece.
Spune-i inimii să nu-și numere bătăile.
Oprește-te la jumătatea pasului și ascultă! Nu esti singur. Aripile
a unei păsări, grea, înmuiată, se îndepărtează prin ceață.
Asculta…. este zborul unui prădător, al unei păsări suverane,
Ei numesc acea pasăre T i m e, iar pe aripile sale este voia ta,
Un vis trecător de fericire, zdrențele aurii ale speranțelor ...

26 februarie 1890

Țară tristă

Trist și din cupru
Simbolul cu care suntem căsătoriți,
Chiar și comediile noastre
Termină puțin trist ....
Vecinii noștri veseli
Poartă infernalul lor
Paltoane de blană Hirsute ....
Și asta doar ... banal
Sunt urșii noștri bălți
Cu prada tremurând
În buzele acoperite de sânge.

În ce scop, când visele trădează,
Acele cuvinte pline de amăgiri?
În ce scop, pe un mormânt uitat,
Iarba crește mai verde și emite un zgomot?

În ce scop aceste înălțimi lunare,
Dacă grădina mea este tăcută și întunecată?
Și cozile împletiturilor ei sunt dezlegate,
Și le aud respirația. Pentru ce?

Printre lumi

Printre lumi strălucea, în mijlocul sclipirilor,
O singură stea al cărei nume îl repet.
Nu ca să ajung să-l iubesc,
Dar pentru că sunt obosit de restul.

Și dacă găsesc îndoiala o povară,
Caut doar de la ea un răspuns,
Nu pentru că strălucește puternic
Dar pentru că cu ea nu am nevoie de lumină.

3 aprilie 1909, Tsarskoe Selo

Linkuri către originalele rusești.

Înflorește pe tine, care înflorești,
Lăsați-vă și ștergeți-vă pe cei care se estompează,
Transformă-te în cenușă îmbrățișată de flacără -
Nu suntem doritori, ci calmi,
Nu așteptăm zile mai bune înainte,
Acceptând în mod egal viața și moartea,
Cu fețele noastre limpezi de ceață.

1896

Lampa mea obositoare este aprinsă;
Din nou mă arde ochii.

Dragă Doamne, dacă sunt sclav,
Dacă sunt slab și îmi lipsește,

Dacă voi fi chinuit pentru totdeauna
Muncind la această masă pentru un cântec,

Lasă-mă doar pentru o noapte
Slăbiciunea mea a depășit

Și cu o creație finalizată,
Purificat de secole, pe foc.

Învinge-ți bucuria,
Râs moart.
Ce este toată dulceața
Este viciu și păcat.
Umple-ți bucuria,
Învinge râsul.

Cine rade cel mai mult? Zei,
Copii și al naibii de proști.
Oameni, trebuie să fii strict,
Fii prevăzător și înțelept.
Lasă zeii să râdă,
Copii și al naibii de proști.

27 ianuarie 1897; nu mai târziu de 1903

Linkuri către originalele rusești.