Hugh "Teddy" Black în aprilie 2013, la opt luni după operația bariatrică. Cel mai greu, avocatul Chesapeake cântărea 440 de lire sterline. El a fost operat în septembrie 2012 și acum cântărește 205 de lire sterline.
Era ceva ce avocatul apărării, Hugh "Teddy" Black, obișnuia să temă în instanță - și nu implica un judecător, un client sau o dovadă critică.
Se temea să renunțe la ceva.
Având o greutate maximă de 440 de lire sterline, avocatul Chesapeake a conceput o metodă de recuperare în decenii de obezitate:
Și-ar folosi piciorul pentru a trage obiectul căzut până la cel mai apropiat birou, unde putea apuca ferm marginea, ghemuit suficient de jos pentru a o apuca și apoi se ridica fără să-și piardă respirația - sau demnitatea.
Este un simptom al excesului de greutate pe care subțirea cadrului nu ar putea să o ia în considerare niciodată.
Totuși, un număr tot mai mare de oameni se confruntă cu astfel de provocări cotidiene. O treime dintre americani sunt considerați obezi, iar Asociația Medicală Americană a adus recent o atenție sporită asupra obezității, clasificându-l drept boală.
Nu este clar ce va însemna impactul unei schimbări de cuvânt, dar abordarea problemei greutății este elefantul proverbial din camera unei țări în care 20 la sută din cheltuielile de sănătate sunt legate de obezitate.
Black, după ce a trecut de la o parte la alta a problemei în mai puțin de un an, fiind supus unei intervenții chirurgicale bariatrice în septembrie anul trecut la Spitalul General Sentara Norfolk, are o perspectivă unică asupra deciziei AMA.
„Văd unde ar spune cineva că este o boală când îți este greu să o inversezi”, a spus el. „Este ca o dependență, până la un punct.”
Dar, pentru el, era vorba și de deciziile slabe care duceau la dimensiunea sa extra-extra-mare. A fost o slujbă cu stres ridicat, cu zile de 12 ore, mâncând alimente greșite și fără timp pentru a face mișcare. A fost în negare despre cât de rău a fost greutatea în plus pentru el. Trecea peste punctul în care putea să-și regăsească din nou drumul înapoi.
El nu știe dacă este o boală, dar știe asta: într-o lume corectă din punct de vedere politic, în care nu ar trebui să discriminați pe baza culorii pielii, a etniei, a preferințelor sexuale sau a dizabilității, oamenii par să se simtă liberi, nu numai pentru a judeca obezii, dar pentru a-i mânca.
Trebuie doar să verificați câteva bloguri care dau cu degetele pentru a vedea asta. Încărcate cu fraze precum „responsabilitate personală”, „amestec guvernamental” și „împingeți-vă de la masă”, opiniile nu sunt tocmai sensibile.
„Hei, Chubbs”, citește un blog, „Nu ești doar gras, ai o boală!”
Cabinetul de avocatură al lui Black este suficient de ocupat încât să nu aibă mult timp să navigheze pe net pentru astfel de lucruri.
Nu a fost, așa cum v-ar dori unii bloggeri să creadă, așezat în jurul lor mâncând bomboane în fața televizorului. De fapt, orele lungi și uneori stresante la locul de muncă au contribuit la problema lui.
În această zi din iulie, el poartă un costum de seersucker, care este clar prea mare pentru el. Croitorul său spune că a luat costumele lui Black cât de mult poate, fără să-l facă să arate ca tipul al cărui frate mai mare a rămas acasă ca să poată merge la dans.
Lui Negru nu-i pasă. Chiar acum se simte învingător asupra unui inamic care a început să-și cotească încet și insidios viața, când a mers la Old Dominion University, apoi la facultatea de drept din Ohio.
Întoarcerea sa la Chesapeake a adus mai multe kilograme.
„Când am început să practic avocatura, atunci greutatea a devenit grea și rapidă”, a spus Black. "Să nu mănânc corect. Mănâncă noaptea târziu. Nu fac exerciții fizice așa cum trebuia."
În urmă cu aproximativ 15 ani, problemele cronice de sănătate au început să se aplice și în viața sa.
Diabet. Tensiune arterială crescută. Colesterol ridicat. Apnee de somn. A început să aibă nevoie de o serie de medicamente.
Era atât de obosit la sfârșitul unei zile de lucru, încât se ducea la culcare până la 8:30 p.m.
Dacă soția și cele două fiice i-ar cere să meargă la mall, el ar refuza: mersul pe jos era prea mult de lucru.
Nu-i plăcea să mănânce afară din cauza „problemei standului”. Nu se putea încadra într-unul; ar trebui să aștepte o masă.
După ani de zile în secțiunile mari și înalte ale magazinelor de îmbrăcăminte, a ajuns la un punct în care nu a putut cumpăra haine de pe raft. Trebuiau să fie personalizate.
Nu și-a cumpărat pantofi cu șireturi pentru că nu a putut ajunge să le lege.
Și a evitat să zboare din cauza a ceea ce a văzut în ochii oamenilor care îl așteptau la aeroport: „Sper să nu stau lângă tipul acela”.
A încercat dietele, multe dintre ele. Câteva kilograme s-ar desprinde, dar apoi s-ar fi săturat de dietă.
„Puteți încerca și încerca, dar nu va fi suficient pentru a arunca acea casă”, a spus el.
Nu propriile sale probleme de sănătate l-au împins să facă o schimbare. În 2008, tatăl său a fost operat pentru a trata cancerul pancreatic.
Chirurgii au eliminat cu succes cancerul, dar diabetul său scăpat de sub control a dus la complicații. Nu a părăsit niciodată spitalul după operație.
Un prieten l-a condus pe Black la Dr. Stephen Wohlgemuth, care face operație bariatrică - în care dimensiunea stomacului este redusă - din 2000. Wohlgemuth practică la Sentara Comprehensive Weight Loss Solutions, într-un birou deschis în apropierea spitalului Sentara Leigh în aprilie.
Scaunele centrului sunt foarte largi. Toaleta din baie, de dimensiuni mari. Echipamentele pentru exerciții fizice, grele.
Există zone separate de așteptare pentru persoanele care trec prin intervenții chirurgicale bariatrice și pentru cei care încearcă să slăbească prin dietă și exerciții fizice. Funcționează mai bine în acest fel, explică Wohlgemuth, deoarece tensiunea poate apărea atunci când un grup scade rapid greutatea prin mijloace chirurgicale, în timp ce celălalt se îndepărtează lent de el.
Când Wohlgemuth a asistat la primele sale operații de bypass gastric ca rezident medical, nu i-a păsat procedura. Inciziile mari, invazive, necesare pentru a capsa o parte a stomacului, erau predispuse la infecții și complicații. El a considerat operația „modificare forțată a comportamentului”.
Dar când un chirurg local a început să le facă laparoscopic în urmă cu 12 ani, s-a alăturat. De-a lungul timpului, a făcut din ce în ce mai mult, iar operațiile bariatrice reprezintă acum 95% din munca sa. El crede că a făcut aproximativ 1.500.
„Aceasta este pasiunea mea, asta fac”, a spus Wohlgemuth.
Părerea sa reflectă cele două părți ale dezbaterii dacă obezitatea ar trebui clasificată ca boală.
Există oameni care spun că elimină responsabilitatea personală, încurajând măsuri costisitoare, rapide, care în cele din urmă eșuează și măresc amestecul guvernamental pe cheltuiala contribuabililor.
Dar alții speră că desemnarea va duce la o asigurare mai bună pentru greutatea în luptă. Acest lucru, la rândul său, ar putea scădea cazurile de diabet de tip 2, hipertensiune arterială, boli de inimă și cancer într-o țară în care se cheltuie anual 190 de miliarde de dolari anual pentru îngrijirea sănătății legate de obezitate.
„Există un segment imens de oameni, inclusiv medici, care încă îl privesc ca pe un defect al personajului”, a spus Wohlgemuth. „Că este o afecțiune care duce la o boală și că este în continuare vina pacientului.”
Dar 12 ani de muncă în domeniu l-au convins pe Wohlgemuth de altfel.
Studii recente sugerează că genetica joacă un rol nu doar în cât de mult doresc oamenii să mănânce, ci și în cât de mult din ceea ce mănâncă se transformă în grăsime. De asemenea, joacă un rol locurile de muncă sedentare și părinții care lucrează mai mult, aspectele de mediu, cum ar fi băuturile supradimensionate și o cultură de fast-food, precum și factorii declanșatori psihologici, cum ar fi emoțional și stres. Hormonii și substanțele chimice ale corpului, de asemenea, prezintă mistere medicale încă de dezvăluit.
„Este incredibil de complicat”, a spus Wohlgemuth, al cărui centru de tratament include un psiholog, un fiziolog la exerciții și un dietetician înregistrat. "Am putea să ne certăm despre asta timp de un milion de ani. Concluzia este că există un număr imens de oameni obezi."
Și costă sistemul medical miliarde de dolari. Pentru a-l reduce la un defect de personaj, spune el, este, bine, defect.
„Teddy este un tip de succes, un tip luminos”, a spus Wohlgemuth. "Are control asupra tuturor părților vieții sale - cu excepția greutății sale".
După ce Black s-a așezat cu Wohlgemuth în 2011, un gând i-a intrat în cap pentru prima dată în ani:
Pentru asigurarea sa pentru a acoperi operația, el a trebuit să cumpere un călăreț - pentru el și pentru celălalt avocat din cabinetul său, chiar dacă acea persoană nu era supraponderală. Asta costă câteva sute de dolari pe lună.
Black a trebuit apoi să treacă printr-un an de dietă supravegheată de medic. Asta în sine l-a convins că nu poate slăbi doar prin dietă. După un an, slăbise 35 de kilograme și încă cântărea atât de mult încât exercițiul era aproape imposibil.
Ghiduri în determinarea necesității unei intervenții chirurgicale, vitale pentru acoperirea asigurărilor, au fost dezvoltate de Institutele Naționale de Sănătate și se concentrează pe indicele de masă corporală al unei persoane, un raport greutate-înălțime.
Operația, în medie între 41.000 și 45.000 de dolari, este recomandată persoanelor cu un IMC de 40 sau mai mare și celor cu un IMC între 35 și 40 cu cel puțin o afecțiune, cum ar fi diabetul, apneea de somn, bolile de inimă sau sângele crescut presiune.
Folosirea IMC pentru acest tip de determinare a luat foc. Wohlgemuth a spus că unele persoane cu un IMC ridicat nu sunt la fel de predispuse la boli; au tendința de a fi în formă de pară și uneori sunt denumiți „obezi sănătoși”.
Alții cu un IMC în anii 30 scăzuți ar putea avea un risc mult mai mare de diabet și probleme cardiace din cauza grăsimilor din jurul nucleului corpului. Ele tind să aibă formă de măr și sunt mult mai costisitoare pentru sistemul medical. Acoperirea de asigurare a acelei cohorte ar putea da sistemului de sănătate o lovitură mai bună.
În orice caz, Black s-a calificat ușor: IMC-ul său era de 56.
În lunile de după operația sa la Sentara Norfolk General, kilogramele au scăzut. Diabetul și apneea de somn au dispărut. Tensiunea lui a scăzut până la un punct în care a trecut de la două medicamente la unul. Și-a oprit medicamentele pentru colesterol.
A slăbit suficient pentru ca exercițiile fizice să devină mai ușoare. S-a alăturat unei săli de sport și merge frecvent de la biroul său la tribunalul Chesapeake. Înainte, nici măcar nu avea să facă față treptelor; ar lua liftul.
Negrul cântărește acum 205 de lire sterline și are un IMC de 28.
„Nu îți dai seama cât de rău te simți până nu mai simți așa”, a spus el.
Un avocat pe care l-a ajutat recent în instanță i-a întrebat numele.
„Îl cunosc pe acest avocat de 10 ani”, a spus el. "I-am spus:" Este Teddy. Teddy Black ". "
Nu-i venea să creadă că era el.
În curând, negrul se va confrunta cu cea mai grea parte a bătăliei, iar aici se reia dezbaterea privind obezitatea.
Wohlgemuth explică luptele pacienților cu greutatea cerându-ți să-ți imaginezi un criteriu.
Prima treime este pregătirea: învățarea despre nutriție, ce vă determină să mâncați, cum să vă schimbați obiceiurile alimentare și stilul de viață.
Chirurgia este de câțiva centimetri, cel mult.
Ultimele două treimi este să mănânci corect, să faci mișcare, să respecți regulile și să nu te întorci la vechile obiceiuri.
Chirurgia este un instrument, nu un remediu. Oamenii se descurcă de obicei bine timp de un an, a spus Wohlgemuth. Greutatea scade, primesc feedback pozitiv. Dar încep să se reducă, apoi ajung pe un platou.
Unii se îngrașă din nou, aproximativ 10 până la 20 la sută, conform studiilor.
Până în al treilea an, aproximativ 20% dintre pacienții Wohlgemuth încetează să mai vină la programările recomandate o dată pe an.
"Este ca o reuniune de liceu. Cine se întoarce? Poveștile de succes", a spus el.
Wohlgemuth se perie atunci când oamenii spun că intervenția chirurgicală bariatrică ia „calea ușoară”. Succesul nu este ușor și necesită aceeași forță de voință - pe termen lung - ca pierderea în greutate mai lent.
Unul dintre cei mai noi medici din centru este Dr. Caren Beasley, un medic medical pentru slăbit, care lucrează cu persoane care nu se califică, nu vor sau nu își pot permite o intervenție chirurgicală.
Ea îi ajută pe pacienți să-și dea seama care sunt factorii declanșatori ai alimentației și dacă medicamentele pe care le iau le îngreunează. Se uită la aspecte sociale, cum ar fi să mănânci diferit de restul familiei sau să lucreze în locuri de muncă în schimburi în care alimentele sănătoase sunt rare.
Beasley, în vârstă de 41 de ani, poate avea legătură cu frustrările pacienților ei. La facultatea de medicină, ea cântărea 300 de lire sterline. Când tatăl ei - care era obez și diabetic - a murit la 55 de ani de un atac de cord în 2000, i-a convins pe Beasley și sora ei să slăbească.
Sora ei a suferit o intervenție chirurgicală bariatrică și a slăbit rapid. Beasley, care nu-și putea pierde timpul liber pentru operație, a luat cinci ani pentru a scăpa 100 de lire sterline. Amândoi au fluctuat puțin, dar sunt mult mai sănătoși decât atunci când tatăl lor a murit.
„Nu cred că o voi vindeca vreodată, ci doar controlată”, a spus Beasley. "Imi imaginez ca si cum ai fi alcoolic."
Negrul se adaptează la noul său cadru.
Nu mai are nicio problemă să meargă la aeroporturi și, într-o călătorie recentă la New York, a mers pe jos pentru blocuri cu soția și cele două fiice. Acum merge și cu ei la mall.
Recent, se afla într-un departament mare și înalt, iar un funcționar a întrebat dacă face cumpărături pentru altcineva.
El a spus NU. Grefierul i-a spus că ar trebui să meargă la secția pentru bărbați.
El chicoti și clătină din cap: „Am rămas pe nor nouă în restul săptămânii”.
Nu poate bea alcool. Mănâncă salată, pește, pui și iaurt; bea băuturi proteice și apă; și ia vitamine. De un an nu mai are pâine sau paste.
Dar el are o frică: dacă se întoarce?
De aceea stă departe de pizza. Este mâncarea - mâinile în jos - îi lipsește cel mai mult.
„Trebuie să fii atent și să nu te pui în acea situație în care spui„ O, o bucată de pizza este bine ”, a spus el. "Pentru că nu va fi o singură bucată de pizza. Data viitoare sunt două și apoi te vei întoarce la locul în care ai fost."
Wohlgemuth a spus că este un sentiment comun, mai ales după primul an.
„Sunt pietrificate”, a spus el. "Sunt buni pentru o vreme, dar apoi alunecă, se deprima și ce faci? Mănâncă".
Este o populație pe care ar dori să se concentreze, cei care au fost operați și au recâștigat greutatea.
- Graham Elliot 150-lb pierderea în greutate wow; Bucatar sef; servește diete cu conținut scăzut de carbohidrați, sfaturi chirurgicale
- Chirurgie Plastică; Chirurgie plastică Asia Cosmetic Thailand
- Cinci sfaturi de exerciții chirurgicale post-umăr Brad Carofino, MD chirurg pentru umeri și mâini
- Utilizări de estradiol, dozare; Efecte secundare
- Clisma flotei - Utilizări, efecte secundare, interacțiuni