Sonetele pierdute ale lui Shakespeare: o restaurare a runelor
de Roy Neil Graves, profesor de engleză
Universitatea din Tennessee la Martin
115. Nimic roman, nimic ciudat
Ochiul meu vede parțial și parțial nu:
Altfel spus, cum pot spune că ochiul meu spune adevărul?
Totuși, mintea mea nu a găsit niciun motiv pentru care
4 acea facultate oculară care se schimbă ca răspuns la schimbările pe care le descoperă
ați uitat să vă vizitați cea mai dragă dragoste
ca mijloc de a îndepărta afecțiunile nevăzute dintre noi.
Ajustarea speranței cu frica și tratarea fricii cu speranța,
8 Sunt obligat să mă închin sub greutatea acestei neglijențe neglijante ?
si simpla placere de a te vedea se pierde, placere numita ? doar placere ? dar
într-adevăr ceva care va fi întotdeauna clasat superior la îngăduința auto-îngăduință.
Nimic nu mi se pare original sau exotic,
12 un om supus capriciilor averii, favorizat sau devastat de timp
succesiv. Ce baze substanțiale pentru eternitate
au fost construite prin diminuare? Cine se dezvăluie în fundații monumentale ridicate în trândăvie?
Comentarii
Această legătură mea culpa ostensibilă autodenigrare și autocompătimire, în timp ce Will se pedepsește pe sine pentru că nu „ține cu ochii” pe prieten și comentează prețul pe care îl plătește pentru „încălcarea” sa. Aproximativ, octava dezvoltă o vanitate oculară - o figură poetică despre ochi și viziune - în timp ce restul se adresează accidiei poetului (adică toropirii spirituale) și întreabă retoric ce lucru mare și permanent poate proveni dintr-o astfel de indiferență.
De fapt, focalizarea pe „trândăvie” guvernează de-a lungul timpului: ochii lui Will nu reușesc să vadă, gândurile sale se apropie de „simpla plăcere” pe care trebuie să o raționalizeze (9-10) și se percepe pe sine însuși ca fiind satisfăcut (11), pasiv înainte de soartă) și poate un „declin”, arhitect neproductiv (13-14). Tropul din 13-14 implică o piramidă, astfel încât imaginea „ochiului” ar putea fi menită să sugereze aceeași icoană cabalistică pe care se vede astăzi pe spatele bancnotei de dolar american.
„A crește în descreștere” (14) este o figură paradoxală drăguță pentru modul în care o piramidă în curs se apropie de vârf.
Poeții Renașterii, desigur, iubeau jocurile pe ochi și le făceau până la moarte. Gluma aici, cred, este parțial despre propriii ochi largi ai lui Will - o trăsătură fizică incidentă pe care eu însumi am împărtășit-o cu Bardul încă din copilărie.
In orice caz, tropul „ochiului” aici în 1-8 grupuri de dicții precum „orb” (1), „nevăzut” (6) și jocurile de cuvinte „doi [ochi] văd totul” (5) și, în altă parte, „ochi” ( de exemplu, 8), în timp ce linia 4 reprezintă ochiul ca o parte receptivă. „Transgresiune” poate însemna „mișcarea” (sau eșecul de mișcare) al ochiului și poate face aluzie și la ochi largi (ca în gravura familiară Droeshout a lui Will) - cu ochiul de joc (sub, arcul meu de transgresiune [sugerând „cercul păcătos „])” Care implică hărțuirea sau „simpla plăcere” (vezi 9) ca fiind cauza „arcurilor”. Linia 1 poate schița un ochi prea pufos pentru a fi văzut. (A se vedea, de asemenea, Rune 114.1-4, despre ochi care, de asemenea, „admit bagaje.”) Geantele pentru ochi ale lui Will pot fi chiar „marii șefi [adică mari protuberanțe], fruntea câștigată”, care „au crescut în scădere” (13- 14). Un joc de cuvinte în 1-2 este că „[ochiul] își îndeplinește funcția și este parțial mai orb”.
Ieșirea ideii de „creștere” în poem este cuvintele despre facultățile „în declin”: de ex., Orb/nu știa niciun motiv/alterare/uitat/boală/frică/pierdut/inactiv/nimic/ură/în descreștere. Acrosticul WAN (10-8) ecouri de tip wayning.
Terminalul este plin „Faustul din Rin” sugerează o lectură globală foarte diferită pentru întreaga poezie care o alină în glumă pe Will cu magia neagră: Un căutător de adevăr (2) care este arogant rațional (3-4) îl neagă pe Dumnezeu (5) și este pedepsit (8) și își pierde viața (9), dar este încă o „vrăjitoare” superioară (10), după ce a văzut în toate misterele (11). Întrebarea finală sugerează că auto-afirmarea „în creștere” este calea de a te pregăti pentru eternitate. (Ca o folie, ne amintim de finalul lui Faust.) Jocurile de cuvinte de pe „altarele vrăjitoarei” (4) și „runa” (14) leagă și „compușii dornici” ai lui Will (Runa 114.6) de magia neagră. Ultimul joc de cuvinte, de exemplu, „Cine a înjumătățit capătul runelor bi-în scădere? Faustul Rinului ”și„ Cine se grăbește prin rună în scădere? Anne, Faustul Rinului ”- cu jocuri de cuvinte inițiale pe„ Deșeuri ”și„ Talie ”care par să o denigreze pe Anne.
Cel cu fund masiv piramida sugerată în 12-14 reprezintă parțial pentru Anne corpulentă, o glumă întărită de o altă soție care a reproșat jocul de cuvinte în 14: „Cine ai crescut în scădere? Anne a murit aici, cu fundul copit. ” Q’s Who hast-by-way. jocuri de cuvinte pe Anne Hathaway. Alte jocuri de cuvinte către ultimul includ „aye m’ Shottery [cătunul Hathaways din parohia Stratford] pe care l-aș fi batjocorit ”.
Pune târziu în poem de asemenea, sugerează înțelepciune adresată lui Thomas Thorpe, agentul de tipărire al lui Will și probabil colaborator. Probele includ următoarele: „Tommy, ochi rune ciudat, articulație (. Inch) roman. ”; „„ Tittle-rune ”caută, omul nostru Tommy, un roman de rune ciudat, de un centimetru, un„ oathing ”ciudat”; „Și subiectul lui Tommy este scăzut - sau, de asemenea, Tommy a scos sau a pus fundul minunat în față. ”; și (terminal), „Talie, cântărește un centimetru, crește un capăt, Th., un pumn de rună (. arată în formă; împinge-l)”. Jocul de cuvinte „Ed. Sodomia vrăjitoarelor” (9) se poate referi și la Thorpe, pe care Will îl consideră din când în când jucăuș ca „editorul” său.
Jocurile de cuvinte concurente din linia 11 includ „Two me” (clarificând sunt), tom, nimic aerisit și „nimic, un oval” (o glumă pudendală). În linia 12, „de două ori” sugerează valori duble, Sonete/Rune. Q’s. Ura (12) este scatologică.