Unul dintre primele lucruri pe care vizitatorii din Japonia îl observă este cât de curat este pretutindeni - totuși nu există aproape niciun coș de gunoi și mașini de măturat stradă. Care este secretul din spatele acestei contradicții?
- De Steve John Powell și Angeles Marin Cabello
(Anul acesta, am publicat multe povești inspirate și uimitoare care ne-au făcut să ne îndrăgostim de lume - și acesta este unul dintre preferatele noastre. Faceți clic aici pentru lista completă).
Elevii stau cu ghiozdanele pe birou, dornici să ajungă acasă după o altă zi lungă de șapte clase de 50 de minute. Ascultă cu răbdare în timp ce profesorul lor face câteva anunțuri despre programul de mâine. Apoi, ca în fiecare zi, ultimele cuvinte ale profesorului: „OK toată lumea, lista de curățenie de astăzi. Liniile unu și două vor curăța sala de clasă. Liniile trei și patru, coridorul și scările. Și linia cinci va curăța toaletele. ”
Câteva gemete apar din linia a cincea, dar copiii se ridică în picioare, apucă carligele, cârpele și gălețile din dulapul cu mături din spatele clasei și se duc la toaletă. Scene similare se întâmplă la școlile din toată țara.
Cei mai mulți vizitatori pentru prima dată în Japonia sunt surprinși de cât de curată este țara. Apoi observă absența coșurilor de gunoi. Și măturători de stradă. Așa că au rămas cu întrebarea: cum rămâne Japonia atât de curată?
Răspunsul ușor este că locuitorii înșiși o mențin așa. „Timp de 12 ani de viață școlară, de la școala elementară până la liceu, timpul de curățare face parte din programul zilnic al elevilor”, a spus Maiko Awane, director adjunct al biroului guvernului prefectural din Hiroshima din Tokyo. „Și în viața noastră de acasă, părinții ne învață că este rău pentru noi să nu ne păstrăm lucrurile și spațiul curat”.
Includerea acestui element de conștiință socială în programa școlară îi ajută pe copii să dezvolte o conștientizare și o mândrie pentru mediul înconjurător. Cine vrea să murdărească sau să șteargă o școală pe care trebuie să o curețe singură?
„Uneori nu am vrut să curăț școala”, își amintea traducătoarea independentă Chika Hayashi, „dar am acceptat-o pentru că făcea parte din rutina noastră. Cred că trebuie să curățăm școala este un lucru foarte bun, deoarece aflăm că este important pentru noi să ne asumăm responsabilitatea pentru curățarea lucrurilor și locurilor pe care le folosim. "
La sosirea la școală, elevii își lasă pantofii în dulapuri și se transformă în dresori. Și acasă, oamenii își lasă pantofii de stradă la intrare. Chiar și muncitorii care vin la casa ta își vor scoate pantofii și se vor înfășura în șosete. Și pe măsură ce copiii școlari cresc, conceptul lor despre ceea ce constituie spațiul lor se extinde dincolo de clasă pentru a include cartierul, orașul și țara lor.
Unele exemple de curățenie extremă japoneză au devenit virale, cum ar fi ritualul de șapte minute de curățare a trenului Shinkansen care a devenit o atracție turistică de la sine.
Chiar și susținătorii fotbalului japonez sunt conștienți de curățenie. În turneele de fotbal ale Cupei Mondiale din Brazilia (2014) și Rusia (2018), fanii echipei naționale au uimit lumea rămânând în urmă pentru a ridica gunoiul de pe stadion. Jucătorii și-au părăsit dressingul în stare imaculată. „Ce exemplu pentru toate echipele!” a scris pe Twitter coordonatorul general al FIFA, Priscilla Janssens.
„Noi japonezii suntem foarte sensibili la reputația noastră în ochii altora”, a spus Awane. "Nu vrem ca alții să creadă că suntem oameni răi care nu au suficientă educație sau educație pentru a curăța lucrurile".
Scene similare se desfășoară la festivalurile de muzică japoneză. La festivalul Fuji Rock, cel mai mare și mai vechi festival din Japonia, fanii își păstrează gunoiul cu ei până găsesc un coș de gunoi. Fumătorii sunt instruiți să aducă o scrumieră portabilă și să „se abțină de la fumat acolo unde fumul dvs. poate afecta alte persoane”, potrivit site-ului festivalului. Cât de diferit de festivalul din Woodstock din 1969, unde Jimi Hendrix a jucat pentru o mână de oameni în mijlocul unei vaste tâmpenii de gunoi.
Nu vrem ca alții să creadă că suntem oameni răi care nu au suficientă educație sau educație pentru a curăța lucrurile
Exemple de conștientizare socială abundă și în viața de zi cu zi. În jurul orei 08:00, de exemplu, lucrătorii de birou și personalul magazinelor curăță străzile din jurul locului lor de muncă. Copiii se oferă voluntari pentru comunitatea lunară curată, ridicând gunoiul de pe străzile din apropierea școlii lor. Și vecinătățile organizează evenimente regulate de curățare a străzilor. Nu că există multe de curățat, deoarece oamenii își iau așternutul acasă.
Chiar și bancnotele ies din bancomate la fel de clare și curate ca o cămașă proaspăt amidonată. Cu toate acestea, banii se murdăresc, motiv pentru care nu-i pui niciodată direct în mâna cuiva. În magazine, hoteluri și chiar în taxiuri, veți vedea o mică tavă pentru a plasa banii. Cealaltă persoană îl ridică apoi.
Mizeria invizibilă - germenii și bacteriile - sunt o altă sursă de îngrijorare. Când oamenii racesc sau gripa, poartă măști chirurgicale pentru a evita infectarea altor persoane. Acest simplu act de considerație pentru alții reduce răspândirea virușilor, economisind astfel o avere în zilele de muncă pierdute și cheltuielile medicale.
Deci, cum au devenit japonezii atât de curat conștienți?
Cu siguranță nu este un lucru nou, așa cum a găsit marinarul Will Adams când a ancorat aici în 1600, devenind astfel primul englez care a pus piciorul în Japonia. În biografia sa despre Adams, Samurai William, Giles Milton notează că „nobilimea era scrupulos de curată”, bucurându-se de „canalizări și latrine curate” și băi de aburi din lemn parfumat într-un moment în care străzile Angliei „deseori se revărsau cu excremente”. Japonezii „au fost constrânși” de nesocotirea europenilor față de curățenia personală.
În parte, această preocupare se naște din preocupări practice. Într-un mediu fierbinte și umed ca cel al Japoniei, mâncarea dispare repede. Bacteriile înfloresc. Viața insectelor abundă. Deci o igienă bună înseamnă o sănătate bună.
Dar merge mai adânc de atât. Curățenia este o parte centrală a budismului, care a sosit din China și Coreea între secolele VI și VIII. De fapt, în versiunea Zen a budismului, care a venit în Japonia din China în secolele XII și XIII, sarcinile zilnice precum curățarea și gătitul sunt considerate exerciții spirituale, care nu diferă de meditatie.
„În Zen, toate activitățile zilnice, inclusiv masa și curățarea spațiului, trebuie privite ca o oportunitate de a practica budismul. Spălarea murdăriei, atât fizic cât și spiritual, joacă un rol important în practica zilnică ”, a spus Eriko Kuwagaki de la Templul Shinshoji din Fukuyama, Prefectura Hiroshima.
Spălarea murdăriei, atât fizic, cât și spiritual, joacă un rol important în practica zilnică
În Cartea ceaiului de la Okakura Kakuro, cartea sa clasică despre ceremonia ceaiului și filosofia Zen care o infuzează, scrie că, în camera în care se desfășoară ceremonia ceaiului „... totul este absolut curat. Nici o particulă de praf nu va fi găsită în cel mai întunecat colț, pentru că, dacă există, gazda nu este un maestru al ceaiului. ”
Okakura a scris aceste cuvinte în 1906, dar acestea sunt valabile și astăzi. Înainte de o ceremonie de ceai la ceainaria Seifukan din grădina Shukkeien din Hiroshima, veți vedea asistentul îmbrăcat cu kimono al maestrului de ceai pe mâini și pe genunchi tamponând podeaua tatami cu o rolă de bandă de hârtie maro lipicioasă, ridicând fiecare fir de praf.
Deci, de ce nu sunt toate națiunile budiste la fel de curate cu zel ca Japonia? Ei bine, cu mult înainte de sosirea budismului, Japonia avea deja propria sa religie indigenă: Shinto (care înseamnă „Calea Zeilor”), care spunea să consacre chiar sufletul identității japoneze. Și curățenia stă în inima Shinto. În Occident, suntem învățați că curățenia este lângă evlavie. În Shinto, curățenia este evlavia. Așadar, accentul budismului pus pe curățenie a întărit doar ceea ce practicau deja japonezii.
Un concept cheie în Shinto este kegare (impuritate sau murdărie), opusul purității. Exemple de kegare variază de la moarte și boală la practic orice neplăcut. Ritualurile frecvente de purificare sunt necesare pentru a evita kegare.
„Dacă o persoană este afectată de kegare, aceasta poate aduce rău societății în ansamblu”, a explicat Noriaki Ikeda, preot șintoist asistent la Altarul Kanda din Hiroshima. „Așadar, este vital să practici curățenia. Acest lucru te purifică și ajută la evitarea aducerii calamităților în societate. De aceea Japonia este o țară foarte curată. ”
Această preocupare pentru ceilalți este de înțeles în cazul, să zicem, bolilor infecțioase. Dar funcționează și la niveluri mai prozaice, cum ar fi ridicarea propriilor gunoaie. Așa cum a spus Awane: „Noi japonezii credem că nu ar trebui să îi deranjăm pe alții, fiind leneși și neglijând gunoiul pe care l-am făcut”.
Exemple de purificare rituală abundă în viața de zi cu zi. Înainte de a intra într-un altar shintoist, închinătorii își clătesc mâinile și gura într-un bazin de piatră de la intrare. Mulți japonezi își duc noua mașină la altar pentru a fi purificați de preot, care folosește o baghetă asemănătoare cu pene numită onusa pe care o flutură în jurul mașinii. Apoi deschide ușile, capota și cizma pentru a purifica interiorul. Preotul purifică și oamenii fluturând onusa dintr-o parte în alta peste ei. El îl va folosi chiar și pentru a purifica terenul pe care urmează să înceapă o nouă clădire.
Dacă locuiți în Japonia, în curând vă veți trezi adoptând stilul de viață curat. Nu mai suflă nasul în public, folosești dezinfectantele pentru mâini oferite clienților din magazine și birouri și înveți să-ți sortezi gunoiul menajer în 10 tipuri diferite pentru a facilita reciclarea.
Și, la fel ca Will Adams și echipa sa naufragiată din 1600, descoperi că calitatea vieții tale se îmbunătățește.
Apoi, când vă întoarceți în patria voastră, sunteți șocați de barbari care strănut și tușesc în fața voastră. Sau păși în casa ta în pantofi murdari. De neconceput în Japonia.
Dar există încă speranță. La urma urmei, a durat și un timp pentru ca Pokémon, sushi și telefoanele cu cameră să măture lumea.
De ce suntem Ce suntem este o serie BBC Travel care examinează caracteristicile unei țări și investighează dacă acestea sunt adevărate.
Alăturați-vă mai mult de trei milioane de fani ai BBC Travel plăcându-ne pe Facebook sau urmăriți-ne pe Twitter și Instagram.
- O săptămână în jurul Inelului de Aur, Rusia 2007 Forumuri de călătorie Slow Europe
- 10 obiceiuri bune pentru copii pe care părinții ar trebui să-i învețe
- Calculatorul indicelui de masă corporală (IMC) - Ghid de călătorie pentru sănătate
- Politica Aeroflot Travel Travel
- 13 Cele mai bune aburi de călătorie pentru îmbrăcăminte 2020 WOW Travel